ELVIS PRESLEY – CARIERA CINEMATOGRAFICA SI CASATORIA CU PRISCILLA (1960-1968)

  • PUBLICAT IN 2009 DE // CATEGORIE: MUZICA /

    Elvis si Priscilla Presley. 1 may 1967, hotel Aladdin, Las Vegas.

    Elvis si Priscilla Presley. 1 may 1967, hotel Aladdin, Las Vegas.

    7. Cariera sa cinematografica
    8. “Regele” ii intalneste pe “Cei patru fantastici”
    9. Elvis, un sex-simbol
    10. Casatoria cu Priscilla
    11. Influenta colonelului Parker si a celorlati din jurul lui

    Genuri muzicale abordate:
    Rock and roll, Rockabilly, Gospel, Blues, Balade



    7. Cariera sa cinematografica

    Afisul filmului Love me tender. 1956.

    Afisul filmului Love me tender. 1956.

    In 1956, Presley isi incepe cariera de actor. Dupa semnarea unui contract pentru 7 ani cu Paramount, Elvis debuteaza pe marele ecran cu westernul muzical “Love Me Tender“. Desi desfiintat de critici, filmul s-a descurcat destul bine in box office. Titlul original —”The Reno Brothers”— a fost schimbat pentru a accentua vanzarile cantecului “Love Me Tender”.

    Afisul filmului Charro. 1969.

    Afisul filmului Charro. 1969.

    Majoritatea filmelor lui Presley erau comedii muzicale facute pentru a vinde discuri si a genera profituri mari.

    A jucat si in filme mai dramarice, cum ar fi “Jailhouse Rock” si “King Creole“. Coregrafia erotica (sau homoerotica) a cantecului

    Afisul filmului Jailhouse Rock. 1957.

    Afisul filmului Jailhouse Rock. 1957.

    “Jailhouse Rock”, pe care Presley a realizat-o chiar el, este considerata de multi cea mai buna interpretare a sa inregistrata.
    Pentru a pastra succesul in box office, el si-a indreptat atentia spre comediile usoare pentru cativa ani. A jucat intr-un singur western non-musical, “Charro!“.

    Presley a incetat concertele live dupa serviciul in armata, cu exceptia unei aparitii la “The Frank Sinatra Time Show: Welcome Home Elvis”, in 1960. A mai participat la trei concerte de caritate — doua in Memphis si unul in Pearl Harbor, in 1961.



    In armata, Presley a declarat in mai multe ocazii ca mai mult decat orice, isi dorea sa fie luat in serios in cariera sa de actor. Managerul sau negociase contractul cu Paramount pe 7 ani, in intentia de a realiza castiguri pe termen lung.
    Afisul filmului King Creole. 1958.

    Afisul filmului King Creole. 1958.

    Elvis avea sa joace alaturi de actori consacrati, printre care Walter Matthau, Carolyn Jones, Angela Lansbury, Charles Bronson, Barbara Stanwyck sau Mary Tyler Moore. Desi era apreciat de catre regizori precum Michael Curtiz, ca fiind politicos si constiincios, cu o memorie exceptionala, “el nu era cu siguranta unul din cei mai talentati actori”. Altii erau mult mai ingaduitori cu el; criticul Bosley Crowther de la New York Times declara: “This boy can act”, despre interpretarea sa din King Creole. Regizorul Joe Pasternak considera ca lui “Elvis i-ar trebui incredintate roluri mai consistente. … Ar fi un bun actor. Ar avea nevoie de mai multe filme importante”.
    Filmele lui Presley erau in general prost primite, unii critici descriindu-le ca fiind “un pantheon al prostului gust … scenariile filmelor erau aproape toate la fel, avand cantece din ce in ce mai proaste”. Totusi, filmele sale erau foarte populare, iar stilul adoptat devenea tot mai specific filmelor lui Elvis. Pelicula ramasese singura ocazie pentru fanii din toata lumea de a il vedea, in lipsa aparitiilor live.
    Singura data cand a concertat in afara Statelor Unite in tot acest timp a fost in Canada, in 1957.

    Afisul filmului Blue Hawaii. 1961.

    Afisul filmului Blue Hawaii. 1961.

    Afisul filmului Viva Las Vegas. 1964.

    Afisul filmului Viva Las Vegas. 1964.

    Filmul “Blue Hawaii” a adus chiar un aport important dezvoltarii turismului din acel stat. Unele din cele mai de apreciate cantece ale sale provin din filmele de atunci, cum ar fi “Can’t Help Falling in Love”, “Return to Sender” si “Viva Las Vegas”. Filmele sale din anii ’60, precum si soundtrack-urile, au incasat aproape 280 de milioane de dolari. In 1 december 1968, New York Times scria: “De trei ori pe an, Elvis Presley realizeaza filme de milioane de dolari, cu titluri de vacanta, ca “Blue Hawaii”, “Fun in Acapulco“, “Viva Las Vegas“, “Tickle Me”, “Easy Come, Easy Go“, “Live a Little, Love a Little” sau “The Trouble With Girls“. Pentru fiecare film, Elvis primeste un milion de dolari ca plata, precum si 50% din profituri. … Cu fiecare film, apare un soundtrack care se vinde chiar si in 2 milioane de exemplare.”

    In 1964, Richard Burton si Peter O’Toole joaca in filmul lui Hal Wallis, “Becket”. Wallis declara presei ca finantarea unei productii de o asemenea calitate era posibila doar prin realizarea unei serii de filme profitabile de categorie B, avandu-l pe afis pe Presley. Elvis l-a numit pe Wallis “un sarlatan nenorocit” (si ceva mai usor pe Tom Parker), dandu-si seama ca nu a existat niciodata intentia de a il ajuta sa devina un actor adevarat.

    Presley a fost exploatat la fel si in anul urmator in filmul “Tickle Me“. Compania “Allied Artists” avea probleme financiare serioase si spera ca un film cu Presley sa ii ajute sa “supravietuiasca”. Platindu-l mai putin, folosind cantece inregistrate anterior si filmand in parcarea din spatele studioului, “Allied Artists” a reusit sa reduca foarte mult costurile. Considerat unul din cele mai slabe filme ale lui Elvis, “Tickle Me” a devenit al treilea film ca si incasari din istoria “Allied Artists”, si i-a salvat in acel moment de la faliment.

    Afisul filmului Change of Habit. 1969.

    Afisul filmului Change of Habit. 1969.

    Change of Habit” (1969) a fost ultimul film al sau ca si actor.
    Ultimele doua filme ale sale au fost documentare realizate din concertele anilor ’70, desi Presley ar fi acceptat un rol in filme mai serioase (nota revista Rolling Stone in 2007).

    Cu toate cantecele generice realizate dupa tiparele anilor ’60, Presley a mai inregistrat pe langa materialul de studio, “Elvis Is Back“, si alte cantece demne de luat in seama, ca “She’s Not You”, “Suspicion,” “Little Sister”, “(You’re the) Devil in Disguise” and “It Hurts Me.” In 1966 a realizat un cover dupa Bob Dylan – “Tomorrow is a Long Time”, melodie care RCA Victor a introdus-o ca bonus track la soundtrack-ul filmului “Spinout“. De asemenea a mai produs doua albume de gospel: “His Hand in Mine” (in 1960) si “How Great Thou Art” (in 1966). Totusi, in era The Beatles (1963-70), doar sase single-uri ale lui Elvis au ajuns pe locul 10 sau mai sus. “Suspicious Minds” a fost singura melodie care a urcat pe locul 1.



    8. “Regele” ii intalneste pe “Cei patru fantastici”

    In timpul filmarilor de la “Paradise, Hawaiian Style”, Presley s-a intors la casa sa din Bel Air. The Beatles se aflau la finalul celui de-al doilea lor turneu in Statele Unite. Colonelul Parker incerca sa stabileasca de ceva vreme o intalnire cu acestia, desi managerul lor, Brian Epstein, considera ca Parker vedea in aceasta intalnire doar o oportunitate pentru publicitate serioasa. Cei patru au ajuns la Bel Air inconjurati agenti de securitate, la ora 10 seara, in 27 August 1965. Vizita a durat aproape patru ore. O buna parte din apropiatii si oamenii de incredere ai lui Presley — membrii asa numitei “Memphis Mafia” — erau de fata.

    The Beatles il intalneste pe Elvis la resedinta lui din Bel Air. 1965.

    The Beatles il intalneste pe Elvis la resedinta lui din Bel Air. 1965.

    Paul McCartney a declarat mai tarziu: “A fost una din marile intalniri din viata mea. Cred ca i-a placut de noi. Cred ca la momentul acela, poate s-a simtit putin ‘amenintat’, dar nu ne-a spus nimic in legatura cu asta. Noi, cel putin, nu am simtit nici o urma de ostilitate. L-am intalnit doar atunci, si cred ca succesul nostru la momentul respectiv il indeparta cumva de noi, ceea ce era trist, deoarece noi doream sa coexistam muzical alaturi de el.”
    Marty Lacker (membru Memphis Mafia) si-l aminteste pe Presley spunand: ” ‘Sincer acum, daca aveti de gand sa va holbati la mine toata noaptea, eu ma duc sa ma culc.’ Am crezut ca o sa vorbim o vreme si poate chiar sa cantam ceva. Si cand a spus asta, The Beatles s-au relaxat, au povestit, au glumit si au ascultat discuri. Toti cinci au facut un jam session ad-hoc. Toti s-au dus la pian,” spune Lacker, “si Elvis le-a dat niste chitari. Si au inceput sa cante piese de-ale lui Elvis, Beatles, Chuck Berry. Elvis a cantat la bass tema lui Paul de pe ‘I Feel Fine’, iar Paul i-a spus ceva de genul: ‘Te descurci destul de bine la bass, Elvis…ah, daca as fi avut un recorder la mine’ “.
    Ringo Starr a jucat biliard in acea noapte. George Harrison “parea cam drogat” la sosire si se pare ca a fumat un joint cu Larry Geller si au vorbit de hinduism. Parker si Epstein au jucat la ruleta.
    Totusi, criticul muzical Peter Guralnick afirma ca Beatles-ii au fost, in general, dezamagiti de vizita. Insa, i-au raspuns lui Elvis cu invitatia de a-i vizita, dar doar o parte din “Memphis Mafia” lui Presley au acceptat. Tot Guralnick nota: “John Lennon nu mai stia cum sa ii spuna lui Jerry Schilling cat de mult a insemnat acea seara pentru el” si l-a rugat pe Schilling sa ii spuna lui Presley, “‘Daca nu ar fi fost el, nu ar fi fost nimic”. Schilling spunea ca atunci cand i-a transmis lui Elvis afirmatia lui Lennon, acesta nu a raspuns cu nimic, “doar a zambit”.



    9. Elvis, un sex-simbol

    Sex-appeal-ul lui Presley si look-ul sau fotogenic au fost mereu apreciate. De exemplu, regizorul Steve Binder (in ’68 lucra la NBC), care nu era un fan al muzicii lui Elvis, isi aminteste un moment din “’68 Comeback Special” (cu Presley bronzat si in mare forma): “Desi sunt heterosexual pana in maduva oaselor, marturisesc ca, indiferent daca esti barbat sau femeie, tot te opresti sa te uiti la el. Arata foarte bine. Chiar daca n-ai fi stiut ca era un superstar, nu ar fi contat; daca ar fi intrat intr-o incapere, ai fi stiut ca te aflai in preajma unui om deosebit”.
    Povestile despre numeroasele cuceriri ale lui Elvis ar putea fi exagerate. Cybill Shepherd povesteste cum Presley a sarutat-o peste tot – dar a refuzat sa faca sex oral cu ea (1972, pe atrunci Miss Teenage Memphis). Judy Spreckels si June Juanico (foste prietene) nu au avut relatii sexuale cu Presley. Jurnalista Alanna Nash spune ca “nu ar fi facut nimic cu una din fetele acestea”.

    Cybill Shepherd vorbind in prima parte despre Elvis si aventurile lui (Larry King Show, 16 august 2002 – invitata Linda Thompson)

    Cybill Shepherd - anii '70

    Cybill Shepherd - anii '70

    June Juanico, prietena cu Elvis intre anii 1955-1956.

    June Juanico, prietena cu Elvis intre anii 1955-1956.

    Judy Spreckles alaturi de Elvis in 1956 si in 1958 in ziua inrolarii in armata.

    Judy Spreckles alaturi de Elvis in 1956 si in 1958, in ziua inrolarii in armata.

    Cassandra Peterson (“Elvira”) isi aminteste ca a petrecut cu Presley doar o noapte, dar tot ce au facut a fost sa discute. Cher regreta ca l-a refuzat cand a invitat-o la el in Las Vegas, deoarece era prea stresata pentru ca urma sa petreaca o noapte impreuna. Peggy Lipton afirma ca era “practic impotent” in prezenta ei, dar a dat vina pe atutudinea lui Elvis copilareasca, cat si pe starea sub influenta drogurilor. Criticul Guralnick este si el de acord ca, “nu era chiar interesat, preferand sa stea in pat, sa se uite la TV si sa stea de vorba”.

    Elvis si Ann-Margaret. Filmul 'Viva Las Vegas' 1964.

    Elvis si Ann-Margaret. Filmul 'Viva Las Vegas' 1964.

    Ann-Margret (partenera lui Elvis din “Viva Las Vegas”) il descrie pe Presley drept “sufletul ei pereche” dar nu a detaliat aceasta precizare. O campanie de publicitate cu privire la relatia dintre Presley and Margret a fost lansata in timpul filmarilor la “Viva Las Vegas”, care i-a crescut vizibil popularitatea lui Ann-Margret. Aparent, Presley iesea cu multe din partenerele sale de filmari din motive de publicitate. Lori Williams, care a iesit cu el o vreme in 1964, spune ca relatia lor “nu era vreo poveste ciudata. Era foarte dulce si un getleman perfect”.
    Fosta sa partenera Linda Thompson, spune ca nu au intretinut relatii sexuale decat dupa cateva luni. Dupa ce s-au despartit in decembrie 1976, multi spun ca Presley nu a mai facut sex vreodata. Ultima lui prietena, Ginger Alden afirma ca artistul intentiona sa se insoare cu ea si ca erau logoditi la momentul mortii sale, desi este cumva contrazisa de catre multi din prietenii apropiati ai lui Elvis.
    Elvis impreuna cu Linda (1972-1976). Linda Thompson in fata Spitalului Memorial Baptist (12 februarie, 1975). Elvis impreuna cu Ginger Alden - sfarsitul iernii 1977, si vacanta din Hawaii, martie 1977

    Elvis impreuna cu Linda (1972-1976). Linda Thompson in fata Spitalului Memorial Baptist (12 februarie, 1975). Elvis impreuna cu Ginger Alden - sfarsitul iernii 1977, si vacanta din Hawaii, martie 1977



    10. Casatoria cu Priscilla

    Elvis si Priscilla s-au intalnit in 1959 la o petrecere in Bad Nauheim, Germania, in perioada cand Elvis era in armata. Pe atunci ea avea 14 ani, iar el 24. Au avut in scurt timp o relatie amoroasa, petrecand mult timp impreuna, pana cand Elvis a parasit Germania in 1960. In autobiografia sa, “Elvis and Me”, Priscilla spunea ca Elvis a refuzat sa faca sex cu ea pana s-au casatorit. Totusi, biograful Suzanne Finstad spunea ca Priscilla si Elvis au dormit impreuna de la a doua intalnire, iar ea nu era virgina cand s-au intalnit. Priscilla l-a dat in judecata mai tarziu pe Currie Grant (pilot de aviatie, clasa intai), pentru afirmatiile sale din cartea Suzannei Finstad, unde afirma ca Priscilla s-a culcat cu el pentru a ii face cunostinta cu Presley, si a castigat procesul. Totusi, nici Finstad si nici publisher-ul sau nu au luat parte la proces, iar Suzanne Finstad isi sustine in continuare afirmatiile din carte.

    Elvis si Priscilla la 14 ani (Germania). Priscilla la plecarea lui Elvis (Aeroportul din Frankfurt, 1960). Casatoria lui Elvis cu Priscilla (1 mai, 1967). A doua zi dupa casatorie. Intoarcearea in Memphis din luna de miere in Palm Springs.

    Elvis si Priscilla la 14 ani (Germania). Priscilla la plecarea lui Elvis (Aeroportul din Frankfurt, 1960). Casatoria lui Elvis cu Priscilla (1 mai, 1967). A doua zi dupa casatorie. Intoarcearea in Memphis din luna de miere in Palm Springs.


    Priscilla si Elvis au pastrat legatura prin telefon, dar nu s-au mai vazut pana in vara lui 1962, cand parintii Priscillei i-au permis o vizita de doua saptamani in Statele Unite. Dupa o alta vizita de Craciun, parintii i-au permis sa se mute definitiv in America si sa locuiasca cu Elvis la Graceland, cu conditia ca acesta sa o ia de sotie.
    Inainte de Craciunul din 1966, Elvis a cerut-o in casatorie pe Priscilla. S-a casatorit pe 1 mai 1967, la hotelul Aladdin din Las Vegas, dupa o relatie de 8 ani. Suzanne Finstad afirma ca aceasta casatorie face parte din planul pus la cale de Priscilla si mama sa, pentru a castiga notorietate.
    Au avut impreuna un copil, Lisa Marie, nascuta pe 1 Februarie 1968.
     Lisa Marie (fiica lor) parasind spitalul. Priscilla si Lisa Marie la 6 luni si la 8 luni. 1968.

    Lisa Marie (fiica lor) parasind spitalul. Priscilla si Lisa Marie la 6 luni si la 8 luni. 1968.



    11. Influenta colonelului Parker si a celorlati din jurul lui

    Elvis Colonel Tom Parker. 1968.

    Elvis Colonel Tom Parker. 1968.

    Pana in 1967, colonelul Tom Parker negociase un contract prin care primea 50% din castigurile lui Presley. Pasiunea lui Parker pentru jocurile de noroc i-au afectat in mare masura cariera lui Elvis. La fel si incertitudinea pentru propria cetatenie americana (el fiind emigrant olandez), ar putea fi un motiv pentru care Parker si Elvis nu au profitat de pe urma popularitatii sale peste granite. Se spune ca formatia originala a lui Presley a fost concediata pentra a il izola pe cantaret. Parker nu dorea ca cineva apropiat lui Presley sa ii sugereze ca ar putea beneficia de un contract de management mai bun.
    Pe langa contractul incheiat pentru Presley cu casa de discuri RCA Victor, Parker a mai incheiat un contract cu compania Hill and Range Publishing pentru a crea o entitate separata — “Elvis Presley Music Incorporated” — care sa se ocupe de toate cantecele lui Elvis precum si de drepturile de autor si de licentele generate. Parker va folosi mai tarziu aceasta combinatie pentru a-i priva pe compozitori de unele licente; lucru ce a condus in final la refuzul compozitorilor mai buni de a compune pentru Elvis, cauzand de-a lungul timpului o scandere a calitatii productiilor acestuia. Se pare ca lui Presley incepeau sa nu-i mai placa o serie de cantece din anii ’50, chiar si unele din hiturile sale mai vechi, deoarece influentele comerciale erau uneori mai mari decat isi dorea el, iar asteptarile de muzician crescusera in timp. Unul din prietenii lui, Jerry Schilling, povestea ca un mod de a-l enerva pe Elvis era sa era sa rulezi un cantec ca “All Shook Up”, pe jukebox la una din petrecerile sale. “Opreste porcaria aia!” era reactia sa.
    In 1969, producatorul si compozitorul Chips Moman a inregistrat pentru Elvis Presley impreuna cu muzicienii studioului sau, American Sound Studios din Memphis. Avand in vedere controlul exercitat de catre RCA si de producatori acestuia, colaborarea cu Chips Moman era un pas important in cariera sa. Moman a avut totusi de a face cu managementul de la Hill and Range si nu a fost mutumit de alegerile facute de acestia. Moman putea atunci sa valorifice ce era mai bun din cantaret, insa doar cand il ameninta pe Elvis ca renunta la inregistrari si il ruga sa ii scoata pe ceilalti producatori din studio.
    Elvis si Chips Moman. Elvis si American Sound Studio. Locatia American Sound Studio. 1969.

    Elvis si Chips Moman. Elvis si American Sound Studio. Locatia American Sound Studio. 1969.


    Joan Deary de la RCA Victor, declara mai tarziu multumirea fata de rezultatele inregistrarilor si de alegerile facute de Moman, ca de exemplu “In the Ghetto” sau “Suspicious Minds”, dar in ciuda acestui fapt, nici un alt producator nu a mai putut sa treaca peste controlul exercitat de Hill and Range vreodata.
    Conform spuselor lui George Klein, bun prieten si membru “Memphis Mafia”, de-a lungul timpului, lui Elvis i-au fost oferite roluri principale in filme ca “Midnight Cowboy” sau “West Side Story”. Robert Mitchum personal i-a oferit rolul principal in “Thunder Road”. In 1974, Barbra Streisand ii propunea lui Presley sa joace alaturi de ea in remake-ul la “A Star is Born”. De fiecare data, orice intentie de-a cantaretului de a interpreta vreun rol a fost impiedicata de solicitarile managerului sau de refuzuri directe.
    Marty Lacker il considera pe Parker drept un “escroc si un sarlatan” care a abuzat de increderea lui Presley, dar a admis totusi ca Parker era un promoter excelent. Priscilla Presley afirma ca “Elvis detesta aspectele business ale carierei sale. Semna contracte fara macar sa le citeasca”.
    Tatal lui Elvis in schimb, nu avea incredere in Lacker si in ceilalti membri ai “Memphis Mafia”. Credea ca exercita o influenta nefasta asupra fiului sau. “Chiar si atunci cand Elvis a alunecat spre dependenta de pastile, nimeni nu a tras semnalul de alarma: pentru ei, Elvis era ca o banca, care trebuia sa ramana deschisa”, scria The Guardian in 2006. Musicianul Tony Brown a observat nevoia de a imbunatati starea precara a sanatatii lui Elvis, in timpul turneului de la mijlocul anilor 1970. “Dar stiam cu totii ca era degeaba, deoarece Elvis era inconjurat de cercul acela de prieteni… toti acei asa-zisi prieteni si… garzi de corp.”, afirma Clayton si Heard in cartea “Elvis Up Close: In the Words of Those Who Knew Him Best”.
    Colonel Parker, Elvis si Larry Geller. anii '60.

    Colonel Parker, Elvis si Larry Geller. anii '60.


    Larry Geller a devenit frizerul personal al lui Presley in 1964. Fata de ceilalti din “Memphis Mafia”, Geller era interesat de “studii spirituale”, si era privit cu suspiciune de catre managerul si prietenii lui Elvis. Chiar din prima lor discutie, Geller isi aminteste cum Presley si-a dezvalui nelinistile, despre cum “trebuie sa fie un motiv… pentru care am fost ales sa fiu Elvis Presley.” (notau aceiasi autori).
    Apoi cuprins de o salbiciune emotionala i-a povestit lui Geller despre mama sa si despre superficialitatea vietii de la Hollywood, lucruri pe care nu le putea discuta cu cei din anturajul sau. Mai apoi, Presley a inceput sa “devoreze” carti despre religie si misticism, pe care Geller i le aducea. Poate cel mai relevant lucru, i-a marturisit lui Geller: “Jur, nimeni nu stie cat de singur si cat de inutil ma simt”, scria Guralnick in 1999.

COMENTARII

6 Comentarii pentru Elvis Presley – Cariera cinematografica si casatoria cu Priscilla (1960-1968)

LASA UN COMENTARIU

COMPLETEAZA TOATE CAMPURILE PENTRU A LASA UN COMENTARIU. Adresa de email nu va fi facuta publica.


7 − = 1